Banchiza este un strat plutitor de gheață care se formează în regiunile oceanice polare. Are o grosime de aproximativ un metru, când se reînnoiește anual și între 4-5 metri, când este persistentă, cum este cazul banchizei din regiunea arctică cea mai apropiată de Polul Nord. În cazuri excepționale, banchiza poate ajunge la o grosime de 20 de metri. Foarte frecvent este constituită din blocuri de gheață fracturate și care se sudează din nou.
Etimologie
Cuvântul a pătruns în română pe filieră franceză (cf. banquise) la rândul său relaționat cu termenul danez pakis, provenit dintr-un vechi nordic pakki, cu semnificatul de pachet și iss care înseamnă gheață.
Formare
Cauza principală a formării banchizei este înghețarea suprafeței marine, dar mai pot contribui și precipitațiile sub formă de zăpadă care, în orice caz, sunt nesemnificative în zonele polare datorită presiunii ridicate cauzate de vortexul polar. Apa mării îngheață doar la suprafață pentru că cea din profunzime nu ajunge să se răcească suficient. Pentru ca solidificarea apei să se producă, temperatura trebuie să scadă până la -1,8 °C, datorită scăderii crioscopice, care reprezintă diminuarea punctului de fuziune/solidificare, caracteristică apei saline. În faza inițială, se formează mici cristale lenticulare de apă pură (în engleză pancake ice), care, treptat, se unesc.
