Un avion de vânătoare este un avion militar conceput și construit în principal pentru a putea ataca alte avioane aflate în zbor, spre deosebire de bombardiere, care sunt concepute pentru a ataca ținte terestre, prin lansarea de bombe. Avioanele de vânătoare dispun de armament propriu instalat la bord (de regulă mitraliere de diferite calibre), dar cele moderne au și posibilitatea de a lansa rachete de atac (aer-aer, aer-sol).
Scopul principal al unui avion de vânătoare este de a stabili superioritate în aer, deasupra unui câmp de luptă. Din Primul Război Mondial până acum, realizarea și menținerea superiorității aeriene a fost esențială pentru victorie în război convențional. Succesul sau eșecul eforturilor beligeranților pentru a obține supremație aeriană depinde de mai mulți factori, între care o mare importanță o au:
- abilitatea în pilotaj a piloților militari
- tactica dezvoltată pe baza doctrinei de desfășurare a avioanelor de vânătoare
- numărul, starea tehnică și performanțele tehnice nominale ale avioanelor folositeDatorită importanței superiorității militare aeriene, de la începutul istoric al luptelor aeriene, forțele aeriene au depus eforturi pentru a dezvolta în mod constant avioane de vânătoare superioare tehnologic și de a implementa aceste dezvoltări la un număr cât mai mare de avioane de vânătoare.
