Un acoperiș este partea care acoperă o clădire sau o structură, fiind în același timp partea superioară a acesteia. Acoperișul protejează clădirea și componentele sale de efectele vremii. Structurile care necesită acoperișuri pot varia de la o cutie poștală la un stadion și de la o locuință la o catedrală.
În numeroase locuri pe Pământ, un acoperiș protejează în primul rând de efectele ploii. În funcție de natura clădirii sau structurii, acoperișurile pot proteja clădirea de căldură, soare, frig sau vânt. Alte tipuri de structuri, așa cum ar fi o seră, protejează structura de frig și intemperii, dar este special concepută pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă la maximum. O verandă este proiectată astfel încât protejează contra luminii, dar permite exercitarea acțiunii altor elemente ale naturii.
Caracteristicile unui acoperiș depind de scopul destinat al clădirii sau structurii pe care o protejează, dar și de geografia locală. Astfel, tradițiile locale, materialele existente, practicile și legile locale sunt limitări care determină designul arhitectural precum și construcția propriu zisă.
Elementele componente ale unui acoperiș sunt: versantul, creasta sau coama orizontală, muchia sau coama înclinată, dolia, pazia, streașina, frontonul, teșitura, lucarna.
