O abație este un complex de clădiri adăpostind o mănăstire catolică cu statut special, împreună cu averea și domeniile ei, condusă de un abate (stareț sau superior) sau o abatesă (stareță), asigurând tot necesarul unei comunități religioase autonome. Abațiile depind de un episcop sau direct de papă. Abatele, respectiv abatesa, au rolul de tată spiritual (mamă spirituală) pentru comunitatea religioasă.
Prima abație, Montecassino, a fost fondată în 529 în Italia de către Sfântul Benedict de Nursia. În secolele al XII-lea și al XIII-lea s-au construit abații în întreaga Europă, mai ales în Franța.
Organizare
Claustrul (o curte interioară) făcea legătura între diferitele clădiri ale abației. Pe latura de est a acestuia se găseau de obicei dormitoarele, construite deasupra sălii de mese și unite cu biserica centrală. Partea vestică era dedicată relațiilor comunitare, iar poarta reprezenta singura ieșire către curtea exterioară unde publicul avea acces. În partea sudică se aflau bucătăria, instalații pentru fabricarea berii și ateliere. Într-o clădire separată dotată cu propria capelă, sală de mese, bucătărie, baie și grădină se aflau încăperile novicilor și infirmeria.
