Șavuot
Șavuot (Shavuot, ebraică: שבועות; în pronunția așkenază Șavuos, ad literam, "Săptămâni" Hag Hașavuot = Sărbătoarea săptămânilor") este o sărbătoare evreiască care cade în ziua a șasea a lunii Sivan. (În calendarul gregorian ea cade la sfârșitul lunii mai- începutul lunii iunie). Ea eternizează momentul cînd Legea divină Tora a fost dată poporului evreu pe muntele Sinai. Este una din așa-numitele "șaloș regalim", adică cele trei evenimente festivalice când evreii făceau pelerinaj la Ierusalim.
În Statul Israel ea este o sărbătoare legală de o zi. În Diaspora evreiască este celebrată vreme de două zile - 6-7 Sivan.
Celebrarea Șavuotului este direct legată de ziua Pesahului (Paștelui). Tora poruncește să se numere șapte săptămâni numite "Omer", începând cu a doua zi a Paștelui, până la data marcată ca Șavuot. Această numărare a zilelor ar exprima ahtierea poporului după cuvântul divinității exprimat în Tora. La sărbătoarea Pesah, evreii serbează eliberarea din robia faraonului, iar la Șavuot - primirea Legii (Tora) care i-a consacrat, după tradiția iudaică antică, într-un popor dedicat slujirii lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Șavuot este legată de mai multe aspecte ale vieții evreiești, mai ales din timpul practicării agriculturii în Israelul antic, (Țara lui Israel,Țara Sfântă) și de aceea poartă în Biblie mai multe denumiri: Sărbătoarea săptămânilor(חג השבועות Hag haȘavuot), Sărbătoarea secerișului( חג הקציר Hag haKațir), Ziua primelor roade(יום הבכורים Iom haBikurim). Talmudul se referă la acestă sărbătoare ca Ațeret (ebr: "adunare solemnă"), deoarece reprezintă o desăvârșire a activităților din timpul și de după zilele de Pesah. Deoarece Șavuot se sărbătorește după 50 de zile de la Pesah, creștinii îl numesc Pentecostul (Rusaliile).
Pe lângă semnificația dăruirii Torei pe muntele Sinai, Șavuot este legat de sezonul recoltei grânelor, care dura șapte săptămîni și era un timp al bucuriei. Acest sezon începea cu recolta orzului la Pesah și se termina cu recolta grâului la Șavuot. În perioada cînd exista Templul din Ierusalim, se ofereau două pâini de grâu ca jertfă.
De sărbătoarea Șavuot evreii antici aduceau ca jertfă primele roade ale anului. Aceste roade (bikurim) erau luate din șapte specii pentru care era slăvit pământul Israelului: grâul, orzul, smochinele, strugurii, rodiile, măslinele și curmalele. Fiind o societate agrară, fiecare țăran lega o panglică de fiecare fruct copt. Apoi primele fructe coapte erau culese și aduse în Ierusalim ca ofrandă lui Dumnezeu.
Celebrarea sărbătorii Șavuot se deosebește de celelalte pentru că ea nu are un set de porunci (mițvot) direct prescrise în Tora altele decît abținerea de la muncă, serviciile de rugăciuni speciale și mîncărurile festive. Oricum, și la această sărbătoare sunt păstrate numeroase obiceiuri tradiționale, care în cercurile evreiești ortodoxe au valoare de lege.
Aceste tradiții sunt:
אקדמות – Akdamut, lectura unui poem liturgic în timpul Șavuot la rugăciunea de dimineață;
חלב – Halav (lapte), consumarea laptelui și a produselor lactate;
רות – Rut, lectura cărții „Rut” din Biblie la serviciul religios de dimineață;
ירק – Yerek, decorarea casei și a sinagogii cu fructe și legume;
תורה – Tora, studiul nocturn al Torei.
Akdamut este un poem liturgic scris în limba arameică ,care preamărește însemnătatea lui Dumnezeu, a Torei și a Israelului. Este recitat public în sinagogă în prima zi a sărbătorii de Șavuot. A fost compus de Rabi Meir din Worms, al cărui fiu a fost omorât în timpul Cruciadei din 1096. Rabi Meir și-a apărat credința într-o dispută cu preoții locali, după ce a scris poemul într-un acrostih în care fiecare vers se termină cu silaba "ta" (תא), conținând ultima și prima literă a alfabetului ebraic și simbolizând astfel infinitatea Torei. Melodia care însoțește de obicei acest poem are un caracter de grandoare și triumf. Comunitățile sefarde nu recită acest poem dar includ în serviciul divin de seară o enumerare a celor 613 porunci ale Torei.
În Evul Mediu exista o tradiție de a impune copiilor să lingă mierea de pe o scândură având inscripția unor fragmente din Tora.
Tradiția de a consuma produsele lactate are câteva explicații tradiționale, una fiind amintirea cuvintelor lui David despre Tora ca fiind ca "lapte și miere sub limbă". O altă explicație este că înaintea dăruirii Torei evreii nu cunoșteau încă legile dietetice de alimentație și pe cele ale tăierii rituale a animalelor după noua lege religioasă, și de aceea au consumat într-o perioadă numai lactate.
Lectura cărții Rut amintește de sărbătoarea secerișului și de dorința ei de a deveni cu trup și suflet membră a poporului evreu prin acceptarea Torei.
În secolul al XII-lea în Franța a apărut obiceiul de a dedica noaptea de Șavuot lecturii și studiului Torei. Cabaliștii din evul mediu au stabilit o listă de texte religioase care sunt citite de această sărbătoare.
